O poveste de dragoste spusă din „tinda Raiului” – Mădălina și Eugen – Nuntă tradițională în București

Cerere în căsătorie în dar

Nimeni nu știe când și unde își va întâlni jumătatea. Uneori, nici când ești lângă cea sau cel care îți va fi partener pe viață, nu realizezi asta de la început.  Un zâmbet, o privire, un crez comun pot face diferența. Și vine o zi în care totul îți este atât de clar, încât timpul se dilată și cuprinde și trecutul și viitorul într-un prezent continuu pe care vrei să îl împarți doar cu acel cineva pe care parcă îl știi dintotdeauna.  Pentru Eugen și Mădălina credința în Dumnezeu a fost liantul care i-a adus împreună. În luna aprilie a anului 2017, se găseau amândoi în tabăra de la mănăstirea Oașa, la poalele munților Șureanu, alături de alți tineri implicați în asociații creștine studențești. Se apropia Paștele, cea mai mare sărbătoare a creștinilor, care avea să le aprindă, de altfel, și lumina iubirii. “Privirile ni s-au intersectat abia în seara dinaintea slujbei Învierii, la masă. Am remarcat-o pentru multa ei energie și buna ei dispoziție. Am prins oarecum un drag instantaneu de ea și la masa festivă de a doua zi mi-am făcut curajul de a face cunoștință cu ea. În aceeași zi a urmat o drumeție pe munte alături de părintele stareț, drumeție în care subiectele noastre de discuție curgeau unul după altul”, își amintește cu emoție Eugen.

După ce au plecat din tabără,  cei doi au păstrat legătura pentru o bună perioadă, zi de zi. Au urmat numeroase călătorii, experiențe noi în care s-au descoperit mai bine unul pe celălalt. După 6 luni de zile de când s-au cunoscut la Oașa, chiar de ziua de naștere a Mădălinei, prin intermediul unor prieteni, Eugen i-a organizat o petrecere surpriză. La finalul petrecerii cireașa de pe tortul aniversar a fost cererea în căsătorie.

Datinile străvechi, o punte între trecut și prezent

După cererea în căsătorie și da-ul spus din toată inima, cei doi tineri au început pregătirile pentru nuntă, bineînțeles cu binecuvântarea părinților. Felul lor de a fi, drumul pe care l-au urmat în viață până în momentul în care au decis să își unească destinele i-a făcut să se ghideze după tradiții și obiceiuri populare atunci când au schițat programul din ziua nunții. Mădălina este studentă la medicină, în ultimul an, iar Eugen are un job în domeniul turismului religios. Facultatea de Geografie pe care a absolvit-o l-a apropiat de etnografie și de studierea tradițiilor și a obiceiurilor din zona Buzăului și a Vrancei, lucrarea sa de licență fiind realizată pe o temă din domeniul etnografiei. Tocmai de aceea, nunta nu putea fi decât una cu puternice influențe tradiționale. „Decizia de a organiza o nuntă tradițională a fost determinată de dragostea pentru etnografie și folclor pe care am simțit-o și o simțim amândoi. Totodată, ne-am dorit ca trăirea din ziua nunții să o resimțim în cel mai autentic și intens mod cu putință, iar acest lucru nu era posibil, din punctul nostru de vedere, decât prin simplitate și prin întoarcerea la datinile noastre strămoșești”, mărturisesc tinerii însurăței.

Atât pentru Mădălina, cât și pentru Eugen familia și portul popular sunt foarte importante, deși au crescut în medii diferite, ea în Pitești, la oraș, el într-un frumos sătuc de la Curbura Carpaților, în munții Vrancei. În povestea nunții lor, au ținut să aducă datini străvechi, ca o punte între prezent și trecut, “trăgându-și seva de viață, la început de drum în doi, din izvorul neprețuit de nestemate etno-folclorice, specifice neamului românesc”. Aceștia s-au regăsit în mod firesc în portul, obiceiurile și tradițiile populare, fiind convinși că valorizarea lor aduce un plus de naturalețe, care impresionează prin simplitate.

Fără iertăciune, nunta nu-i cu bucurie

Mădălina și Eugen și-au dorit ca invitațiile de nuntă să fie originale. De aceea, au apelat la fratele mirelui care este pictor și care a reușit să îi transpună într-un desen, înfățisându-i unul în fața celuilalt, cu mâinile prinse, ca într-o rugăciune, simbolizând sămânța dragostei ce începea să rodească între ei, sub mâna cea caldă și ocrotitoare a lui Dumnezeu. Desenul a fost scanat și trimis către toți cei așteptați să le fie alături în ziua cea mare. De asemenea, pentru a îndemna și motiva invitații să îmbrace portul popular sau să adauge la vestimentația lor măcar o piesă de port tradițional, mirii au compus câteva versuri: „Iar de-ați vrea și de-ați putea/ În ie v-am aștepta/ În ițari și în bundiță/ Românași de-aleasă viță!”

Ca mărturie de nuntă, tinerii au optat pentru ceva specific locului natal al mirelui, vestitul vin de Vrancea. Așadar, au cumpărat sticluțe pe care le-au umplut cu vin savuros, alb-spumant, rezultat al muncii socrului mare și au adăugat o etichetă cu următorul mesaj: „Primiți acum, în dar,/ Un vin neaoș, de casă/ De la mândru mire/ Și-a lui mireasă!”

Toate aceste pregătiri au durat cam 10 luni și au fost făcute doar prin efortul mirilor, fără ajutorul unei agenții specializate în astfel de evenimente. Și, chiar dacă nu a fost ușor, rezultatul a fost pe măsura așteptărilor.  “În cazul nostru nu putem spune dacă era mai bine sau nu să apelăm la o agenție de organizare evenimente, deoarece nunta a ieșit chiar mai bine decât puteam să ne imaginăm, iar invitații, cel puțin la nivel oficial, au fost de acord cu noi.”

În ziua cea mare, atât Eugen, cât și Mădălina au ales o vestimentație care să îmbine tradiționalul cu eleganța, un port popular stilizat. O rochie albă simplă cu modele tradiționale în aceeași nuanță, în partea de sus, o cunună din flori de câmp pe cap, ea, ie, brâu și pantaloni negri, el. Pentru tradițiile și obiceiurile alese pentru ziua nunții, mirii au apelat  la un prieten, ardelean din Cluj, pasionat de muzică și de folclor, fost dansator al Ansamblului folcloric „Valea Someșului” din Gherla. “Noi considerăm că prin prezența lui vibrantă, acest om deosebit a reprezentat laitmotivul tradițional al nunții noastre, pentru că este un tezaur cultural viu; ne-a impresionat cu texte și creații folclorice, cântece și urături.”

Printre numeroasele obiceiuri de nuntă alese, un moment emoționant a fost cel al ritualului iertăciunii- al cererii iertării de la părinți- înainte de a face legământul în fața lui Dumnezeu, în Sfânta Biserică. Eugen și Mădălina le-au mulțumit părinților, în fața mulțimii de oameni, pentru sacrificiile pe care le-au făcut pentru a-i crește. “Le-am sărutat mâinile tremurânde și obrajii umezi de lacrimi de bucurie-nostalgie, desprinse din colțul ochilor lor blajini și părintești.” De asemenea, nașa a pregătit o turtă din grâu ales, dospită bine, pe care a oferit-o miresei în mijlocul nuntașilor frumos înveșmântați în straie populare, ca o binecuvântare a rodirii și a belșugului.

A urmat Hora Miresei, pe ritmuri de vioară, un moment care i-a transpus pe toți în  atmosfera sacră de la hora satului de odinioară. Apoi, mirele și mireasa s-au pregătit pentru primirea Tainei Cununiei în prezența părinților, a nașilor și a unui grup numeros de feciori și fete, prieteni ai lor de suflet, care i-au ajutat să îmbrace straiele frumoase. Fetele au fost decorate de către mireasă cu câte o coroniță din flori naturale, în semn de prețuire și recunoștință pentru prietenia împărtășită până atunci. “Acesta a fost un gest de oarecare bun rămas, reiterând obiceiul de altădată al desprinderii miresei din comunitatea fetelor singure din sat și schimbarea statutului ei de la fecioară la femeie, prin întemeierea unei familii și urmarea mirelui ei”, crede Mădălina. În ceea ce îl privește pe mire, acesta a fost bărbierit de către feciorii din alaiul de nuntă și îmbrăcat în straiele de sărbătoare. Pentru a păstra totul într-o atmosferă de sărbătoare ca în mediul rural, tinerii însurăței au ales pentru ședința foto de după slujba Cununiei un cadru natural și pitoresc din București, Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti”. Au fost însoțiți de un alai de nuntă format din nași, feciorii și fetele care i-au ajutat la pregătiri. ”Așa am creat cele mai frumoase amintiri, pe cărările și în curțile caselor muzeului.”

Povestea lui Eugen și a Mădălinei este una care ne vorbește despre credință în Dumnezeu, respect pentru strămoși și tradiții, încredere în valorile familiei și dragoste pentru locurile în care s-au născut și au crescut. Totul a început pentru ei în “tinda Raiului”, după cum i-a asigurat preotul care a văzut cum răsare vlăstarul iubirii lor, și asta i-a motivat să îi fie recunoscători lui Dumnezeu pentru că s-au întâlnit.

Vă urăm ani binecuvântați împreună!

Furnizori/Colaboratori în realizarea acestui eveniment:

Fotograf: Cătălin Apostol
Videograf: George Grasu
Biserica: Biserica Sfânta Vineri Pajura, București
Locația petrecerii: Jubile-Signature Pipera
Vestimentația tradițională: Atelierul Demetria
Verighetele: Royal Caro Gold
Coafura: Magic Băneasa
Aranjamentele florale și buchetul miresei: Ioana Marin
Muzica: DJ Gabriel Pascu si muzica populara de Andreea Feraru
Invitațiile: Desenul realizat de fratele mirelui, Dorin Grama, iar logistica de Fabian și Daniela Popovici