Principalele două articole care se poartă în sezonul rece sunt cojocul și sumanul, regăsite pe întinsul țării sub o sumdenie de denumiri: pieptar (cojoc), manta, chebă, chiton, imurluc, ghebău, șubă, țundră, burcă sardac, ipingea, sarică, gubă, scurteică zeghe (suman).
Atât cojocul cât și sumanul reflectă condițiile climaterice ale țarii noastre – prezența anotimpului rece care a făcut necesară confecționarea unor acoperăminte groase, care să țină de cald pe timpul iernii, cât și îndeletnicirea tradițională a oieritului – prin faptul că sumanul este confecționat din lână, iar cojocul din blană de oaie. Ambele articole au avut în vechime un rol exclusiv practic – acela de a proteja împotriva temperaturilor scăzute, însă, odată cu dezvoltarea industriilor, au început să apară diverse ornamentații și valențe estetice ale cojoacelor și sumanelor.
Cojocul face obiectul unei îndeletniciri tradiționale, fiind semnalat încă din vremea geților dar și mai târziu – cojocăritul fiind ocupația unora dintre breslele meșteșugărești, mai ales în Transilvania. Croiala este de mai multe feluri: cojocul lung cu mâneci, cojocul scurt cu mâneci și pieptarul.
Cojocul lung are mai ales o utilitate practică, caz în care au o croială simplă – dreaptă și largă, fără ornamentații, însă se regăsește și în portul de sărbătoare având în acest caz clini și o ornamentație bogată.
În Moldova regăsim o variantă fară mâneci a cojocului lung, având poală în falduri, croite în clini (cheptarul cu poale)
Cojoacele scurte nu depășesc genunchii, fiind lungi până mai jos de șolduri. Croiala acestora este fie dreaptă, fie cu clini la subraț.
Pieptarul este purtat în anumite regiuni (Moldova, Maramureș) doar pentru valențe estetice, ca parte a costumului tradițional, inclusiv vara. Pieptarul are, în general forma unei veste, însă se mai regăseste într-o formă – ”cojocul înfundat”, purtat mai ales de bărbați, la muncă, acesta încheindu-se pe umeri și la subraț. De-a lungul timpului se observă o scădere a lungimii pieptarelor și o creștere, aglomerare a decorațiunilor.
Cojoacele și pieptarele se încheie cu cheutori, nasturi sau, mai rar, agrafe lucrate artistic (Moldova de Nord, Banat). Oramentația cojoacelor se realizează fie prin cusătură colorată (cu mătase, lână, bumbac, fire metalice), fie prin aplicații – ciucuri, nasturi, oglinzi sau bucați de metal (Maramureș și Banat), meșina (bucată de piele de oaie vopsită în diverse culori care se aplică pe suprafața cojocului) paetele (Oltenia), mărgelele (Moldova de Nord). Ornamentația este plasată în primul rând la tivuri și la cusăturile de unire. De-a lungul timpului s-a creat o adevărată orânduire a ornamentării cojocului cu denumiri și rol consacrat: ”rândul de flori” de pe mărgine, la colțuri – ”floarea mică”, pe spate și sub gât – ”floarea mare”. Ornamentația este florală, multicoloră.
Sumanul, având o varietate impresionantă de forme, este confecționat din lână care se țese în război într-o modalitate specifică astfel încât să fie călduros și trainic, apoi se dă la piuă – pentru a se îndesa și pentru a fi impermeabil. Pănura (materialul din care econfecționat sumanul) se țese mai subțire sau mai groasă, existând diverse variante regionale.
Pănura s-a folosit în colorit natural – ”sein” sau brumăriu, sumanele fiind inițial albe. Ulterior apare cojocul negru, vopsit în case în nămol din zone mlăștinoase. De asemenea, se vopseau în roșu ipingelele din Câmpia Dunării, în verde și liliachiu în Banat, în vânăt zeghe din Năsăud. Uneori coloritul simbolizeaza apartenența la o clasă socială (guba sură putată de nemeși în Maramureș, sumanul negru purtat de căpeteniile grănicerilor din Ținutul Năsăudului).
Decorarea sumanelor din lână se face cu șireturi și postav colorat, mai rar – cusături și broderii artistice,ciucuri (izolat, în Munții Apuseni). Cel mai des, ornamentația se face prin aplicarea șireturilor negre, mai rar, roșu sau verde, la tivuri și la cusătura de unire a foilor. De asemenea, sunt folosiți clinii (în față și la subraț) și manșetele tot în scop decorativ. Postavul este colorat diferit de restul sumanului, de obicei în roșu. Ornamentația principală este plasată pe piept.
Hainele specifice sezonului rece – cojocul și sumanul – reflectă atât în ceea ce privește croiala cât și în ceea ce privește ornamentația, modele de confecționare unitare de-a lungul țării, însă totodată, cele două piese de port prezintă o varietate impresionantă în funcție de zona unde se poartă, dovedind încă o dată împletirea unității cu diversitatea.
Mențiuni:
Poze au fost preluate din articole despre nunți tradiționale prezente pe site-ul nostru, furnizori de servicii prezenți pe site și de pe site-uri de specialitate sau Wikipedia.
Articolele despre nunțile tradiționale le puteți regăsi aici: Povești Nunți Tradiționale
Furnizorii de servicii prezenți în articol aici: Furnizori
