George și Elena. Nuntă Tradițională în Feldru, Bistrița Năsăud

Poși să fii mire-mpăcat
Că mireasă ți-ai aflat.
Știe țese, știe coase
Ști’ purta haine frumoase.
Meșteră la cusătură,
Și la vorbele din gură.
Știe pâinea s-o frământe
Și pe om cum să-l încânte!

Strigături de nuntă

Povestea Elenei și a lui George a început nu de mult, într-o zi de specială de vară: Ne­-am cunoscut la bancă unde eu lucram ca și casier, iar el a venit să-­și deschidă un cont. A urmat cu cerere de prietenie pe facebook, invitații la suc, pe care eu le tot amânam, cam vreo jumatate de an a durat până ce am avut nevoie de un șofer să mă ducă la stomatolog în Bistrița, eu neavând permis de conducere, s-­a oferit el să mă ducă, după care am ieșit la sucul așteptat. Am început să ieșim ca și amici timp de aproape două luni. La nicio lună de zile vorbeam de nuntă, iar după o altă lună am stabilit data nunții. Mi-a trimis George mesaj: „s-a eliberat sala de nunți la Pensiunea Sălăuța în data de 27 August 2016, facem noi nunta?”. La care eu i-am răspuns Da.

Fără prea multă întârziere, au început pregătirile de nuntă.

Mireasa își imagina de mult o nuntă în stil tradițional, în care va putea îmbrăca straiele naționale din zestrea familiei, țesute de sora ei: Mama mea zicea înainte să știu că mă mărit, „oare cine o să poarte hainele acestea țesute de atâția ani”, iar eu ziceam „stai linistită mamă că o sa le port eu când o să mă mărit”, ne povestește Elena. Și așa a și fost!

Nunta a fost una ca din povești la pensiunea Sălăuța, cu 350 de invitați și a durat până a doua zi la 7 dimineața. Mirii noștri au încercat să păstreze cutumele neamului romănesc la nivel de nuntă: Tradițiile pe care le-am urmat pe parcursul nunții au fost: călcatul pe picior la intrarea în Biserică, strigatul în prag, strigatul la gaină, steagul, chemători, călăreți. Hainele tradiționale au fost făcute din aceeași pânză, gulerul de la cămașa mirelui a fost cusut de către soacra mirelui, iar pieptul și pânzăturile miresei au fost țesute în urmă cu 20 de ani de către sora miresei.

Mirii noștri au fost îmbrăcați în straie naționale pe parcursul cununiei civile și a celei religioase, iar la petrecere au fost îmbrăcați în haine contemporane. Pregătirile de nuntă au fost pline de peripeții, bune de povestit copiilor lor: mi-am dat comanda de rochie abia în luna iunie, iar aceasta trebuia adusă din strainatate la începutul lunii august, însă au avut ceva probleme cu transportul. Eu am înțeles, dar George era foarte stresat „dacă nu ajunge, ce facem?” Îmi iau alta sau rămânem în costum popular. Până la urmă a ajuns și rochia comandată în saptamana nunții, și anume joi.

Nunta a ieșit foarte bine, pe placul nostru și al tuturor.

Vă dorim ani binecuvântați împreună!