Zi frumoasă, zi cu soare
Azi e nunta mea cea mare
Nu plânge măicuța mea
Că mă duc din casa ta
Îmbracată-s în mireasă
Plec din casa părintească la, la, la, lai
Măicuță trec al tău prag
Cu bărbatul meu cel drag

Tata plânge lângă mine
Să plâng și mie îmi vine
Că fetița lui iubită
Astazi pleacă, se marită

La fată așa e dat
Să plece după bărbat
Și după ce trece poarta
Plânge mama, plânge tata

Azi e nunta mea cea mare

Cristina-Mirela și Laurențiu s-au cunoscut în urmă cu 7 ani: eu aveam numai 19 ani și el 24. Eu eram la începutul facultății, practic la începutul vieții când începi să iei deciziile pentru viitorul tău, el deja terminase facultatea și ca mulți alți tineri a început cu munca de jos.

Când ne­-am cunoscut am discutat și despre fostele relații iar iubitul și soțul meu a spus că cea mai lungă relație a lui a fost de 6 luni, iar eu i­-am spus foarte serioasă : RELAȚIA NOSTRĂ ÎȚI GARANTEZ CĂ VA DURA TOATĂ VIAȚA. Și acum îmi aduce aminte că i-­am promis că îl voi iubi toată viața.

Am crescut împreună, am avansat împreună în carierele noastre.

Astfel a venit și momentul important al nunții iar stilul tradițional nu a fost ceva planificat ci pur și simplu elementele tradiționale nu ne lipsesc niciodată din viața noastră. De exemplu în dormitorul nostru deasupra patului, prins pe perete, avem un prosop artizanal de culoare roșie.

De mică visam la o nuntă în costume populare, iar soțul meu nu a ezitat să spună da când i-­am spus ce mi-­aș dori. Ce m-a impresionat extrem de mult a fost faptul că 90% din invitați și­-au achiziționat veșminte tradiționale, ii, brâuri sau chiar costume complete și au dorit să vedem că ne susțin și ne sunt alături nu doar din obligație.

Mireasa este olteancă, mirele buzoian iar costumele populare pe care cei doi le-au purtat în ziua nunții au îmbinat culorile specifice celor două zone. Prima costumație a fost predominată de negru deoarece în Buzău predomină culoarea negru. În cea de-a două vestimentie a predominat roșul, culoarea regăsită în majoritatea costumelor oltenești. Am ales fota și nu vilnicul deoarece fota reprezintă frumoasa Oltenie. Pieptarul mirelui reprezintă clar zona Olteniei.

Vestimentația a fost cumpărată, în proporție de 90%, de la magazinul de artizanat din centrul vechi al Bucureștiului. Brâul mirelui este al unui vecin din satul bunicii mele, comuna Seaca județul Olt, și este vechi de peste 130 de ani.

Știam ce dată îmi doresc pentru acest eveniment, iar Dumnezeu ne-­a ajutat să fie chiar într-­o zi de sâmbătă. Știam că pe 24.06.2017 este Ziua Iei Naționale și Sânzienele, așa că de aici totul a decurs frumos.

Oficierea căsătoriei civile a avut loc în Grădina Botanică din București.

 

La noi la olteni, în ziua de Sânziene gospodinele fac un cerc din flori și îl lasă în portă la vedere, astfel trecătorii trebuie să ia cercul și să trecă prin el de 3 ori. Bunica mea spune că dacă treci prin el vei avea belșug și sănătate tot anul. Așa că după terminarea oficierii cununiei am trecut prin acest cerc ținut de mamele noastre. Tot prin acest cerc au trecut și invitații la intrarea în restaurant, înlocuind astfel banala primire cu șampanie și pișcoturi.

Un alt obicei a fost primirea cu pâine și sare. Bunica mea a venit cu turta făcută la brutăria din comuna Seaca, județul Olt. După oficiere și după ce am trecut prin cercul cu flori, bunica ne-­a servit cu pâine și sare în noua noastră viață de familie. Ea ne­-a spus că pâinea este facută din grâu, belșug, iar sarea nu poate lipsi niciodată. La fel ca și SAREA ÎN BUCATE.

Buchetul miresei are o poveste chiar frumoasă. Părinții mei sunt divortați, iar eu și tatăl meu nu mai vorbisem de câteva luni. Cu o săptămână înainte de eveniment am avut nevoie să ne ajute cu diverse lucruri pentru că nouă ni se stricase mașina. Vineri, înainte de eveniment, am fost la restaurant pentru a pune la punct ultimele retușuri și la o oră destul de tarzie, 22:00, i­-am spus tatei și mamei să rămână la noi pentru că mai avem de făcut ceva. Ne­-am apucat la ora 22:00 să facem buchețele mici de grâu pe care urma să le împărțim a doua zi invitaților pentru a ne crea o arcadă frumoasă la sfarșitul ceremoniei. Arcada pe care mi­-am dorit­-o mereu trebuia să fie din spice de grâu pentru că grâul reprezintă belșug încă din strămoși.
Am muncit până la ora 24:00, când m-a întrebat iubitul meu la ce florărie am dat comandă de buchet și surpriză! Prinsă de ultimele retușuri am uitat să îmi fac comandă de buchet, un buchet planificat așa cum orice fată își dorește dintotdeauna.
Așa că tata a pus mâna repede pe spicele de grâu și pe lavanda pe care iubitul meu mi­-o adusese cadou cu 2 zile în urmă și și-a tăiat propriul brâu pentru a î­mi face un mâner frumos. Și sincer a fost un buchet mult mai frumos decât oricare altul și nu regret nicio clipă ce a ieșit!

Petrecerea a început cu dansul mirilor pe melodia Zi frumoasă, zi cu soare, Azi e nunta mea cea mare din repertoriul cântăreței Marcela Fota.

 

Am pășit în noua viață de familie cu belșug, sănătate și cu sare în bucate. Pe aleile Grădinii Botanice din București am cântat împreună cu prietenii noștrii și cu nașii un cantecel până la locul organizat pentru căsătorie:

Foaie verde iasomnie,
Uiuiuiu,
Noi mergem la cununie,
Uiuiuiuiu,
Cununia cea de flori ,
Uiuiuiuiui,
Nu se uita pana mori,
Uiuiuiuiuiu,
Cununia cea de piatra,
Uiuiuiuiu,
Nu se uita niciodata !

Vă dorim ani binecuvântați împreună!

Furnizori/Colaboratori în realizarea acestui eveniment:

Locație petrecere: Restaurant Polyn Royal
Fotograf: Claudiu ButculescuFotoTime
Videograf: Oana ButculescuFotoTime
Vestimentația: mirii au purtat două costume populare, primul din zona Buzăului iar al doilea din zona Olteniei. Vestimentația a fost achiziționată de la Magazinul de artizanat din centrul vechi al Bucureștiului
Coafura și machiajul: Andreea Bucur
Aranjamente florale și buchetului miresei: făcut de către tatăl miresei din spice de grâu și flori de lavandă oferite de către mire miresei cu câteva zile înaintea nunții.
Tortul: clasic cu marțipan alb și flori roz cu umplutura de trio chocolate
Invitațiile: concepute de către mireasă și cea mai bună prietenă a ei