Ferice de soacra mare,
Și fecior și noră are.
Vai, săraca soacră mică
Cum ramasă de nimică
Ieși, afară, soacră mare,
Și te uită-n răsărit,
De vezi un căruț gătit.
(Strigături de nuntă)

Cine a zis că distanța este un impediment atunci când două suflete se caută în secret de câțiva ani? Universul lucrează în tăcere atunci când kilometri întregi și obiceiuri diferite despart oamenii unii de alții. Andreea și Mihai s-au cunoscut într-o vară călduroasă în Timișoara, oraș plin de oameni primitori. Andreea venea din București, iar Mihai din Lugoj, dar locuia de mult în Timișoara.

Povestea noastră este ca orice poveste, una foarte frumoasă.
Ne-am cunoscut în vara anului 2013 în Timișoara, iar din acel moment suntem împreună. După 2 ani de relație ne-am mutat împreună în Timișoara și de atunci suntem nedezlipiți: astăzi locuim împreună, lucrăm împreună, gătim împreună (recunosc: soțul meu este un adevărat MasterChef), lucrăm pentru deschiderea unui business împreună.

Crearea amintirilor comune este importantă, dar și mai important este ca persoana iubită să primească dovezi de iubire, iar Mihai a știut cu siguranță să facă acest lucru.

Cererea în căsătorie a fost una inedită, plănuită alături de prietenii săi, pentru a o impresiona pe Andreea.

Un moment foarte important al relației noastre l-a reprezentat cererea în căsătorie, pe care Mihai, împreună cu prieteni de-ai lui, suporteri înfocați ai echipei de fotbal Politehnica Timișoara și totodată naționaliști convinși, l-au pus la cale de ziua mea, în 29.11.2015, eveniment devenit viral pe internet.

Răspunsul Andreei nu a întârziat, așa că a urmat nunta.

Am avut parte și de o ploaie strașnică pentru câteva ore, astfel încât să poată spune femeile în vârstă că „mireasa va fi lăptoasă” și „va fi bogăție”. Până acum al doilea lucru s-a întâmplat :)) , am avut lăutari care au venit cu mirele să ia mireasa de acasă; nașii noștri sunt niste oameni speciali care își iau atribuțiile în serios mai ales că nașul este preot și sunt părinții a trei copii minunați fiind astfel un exemplu demn de urmat.

Cununia a avut loc în Biserica „Nașterii Maicii Domnului”, Parohia Iosefin – fosta Catedrala Episcopală a Timișoarei, acompaniați de Corala Contrast din Timișoara.

O nuntă tradițională impune vestimentație ca pe vremuri, iar aceste haine speciale nu mai pot fi făcute în vremurile noastre decât de o persoană care are o pasiune pentru ce înseamnă folclorul nostru vechi și autentic.

Raluca Jurca o creatoare deosebită care cu măiestrie a acceptat provocarea de a transpune pe pânză ceva ce eu îmi imaginam: rochia de mireasă și costumul lui Mihai. În acel moment existau câteva poze pe internet cu nunți care au urmat o tematică tradițional românească stilizată, însă prea puține. Am ajuns să o cunoaștem pe Raluca după multe întâlniri cu croitori și designeri care au considerat imposibilă cerința noastră, neavând un tipar pentru ceea ce ne doream. Am fost încântați de deschiderea ei, de felul în care a comunicat cu noi. A ținut cont de dorințele noastre și totodată a avut intervenții pertinente care au condus la rezultatul mult dorit.

Chiar și verighetele au menținut stilul, fiind gravate cu motive tradiționale. De fiecare dată când le vor privi își vor aduce aminte atât de iubirea lor, cât și de tradițiile românești.

Verighetele au reprezentat încununarea temei și motivelor tradiționale românești care au caracterizat nunta noastră. Acestea au fost lucrate manual de către Zehava Jewelry, proprietarul și soția acestuia s-au comportat minunat cu noi, au executat în timp util și impecabil verighetele. Acestea au gravate motive tradiționale și în acest moment pentru noi reprezintă cea mai vie amintire a evenimentului de acum 2 ani.

Toții străinii ne laudă pentru frumusețea obiceiurilor românești și a ospitalității noastre.

De aranjamentele florale, decorul sălii, buchetul miresei și alte mici detalii s-a ocupat Cristina Borza care de asemenea s-a aliniat minunat dorințelor noastre de a avea flori proaspete de câmp, decorațiuni specifice de lut, tradițional românești. Sala, buchetul și tot ceea ce Cristina „a atins” a arătat minunat și au fost caracterizate de simplitate și bun gust.

Invitațiile au fost făcute chiar de miri: Aici cred că îmi este cel mai simplu să descriu, întrucât invitațiile le-am realizat chiar noi, împreună cu un bun prieten Daniel Robu, care ne-a înlesnit transpunerea lor în complicatul Photoshop. În căutarea unor invitații care să ne reprezinte, din care să reiasă elementele care ne descriu cel mai bine (precum credința în Dumnezeu, iubirea față de țară și de folclor) și să fie unice, repede ne-am pierdut nădejdea că putem găsi printre modelele promovate de cei avizați în domeniu. Am pornit de o la simplă idee: vrem să subliniem că acesta este primul pas pe care îl facem împreună în viață noastră de familie, astfel că am decis ca pe acestea să stea scris „Capitolul I” și un citat al Sfântului Ioan Gură de Aur să fie pe prima pagină a invitațiilor : „Nuntă păstrează sfințenia”. Am introdus elemente tradițional românești, precum și un font care să fie în aceeași tema, și astfel au ieșit niște invitații care au extrem de apreciate de toți invitații, ba chiar i-au inspirat și pe alții să utilizeze aceleași simboluri.

Deși se zice că mireasa trebuie să poarte voal sau că trebuie să fie furată, Andreea nu a vrut să urmeze acest obicei. Eu nu am avut voal, contrar a tot ceea ce mi-a fost recomandat; de asemenea nu s-a furat mireasa. Pentru mine semnificația acestui obicei păgân nu m-a încântat deloc niciodată și am menționat clar acest lucru, spre dezamăgirea acelor prieteni care erau gata să fugă cu mine în cluburi din Timișoara. Spre dezamăgirea domnișoarelor, am uitat până și să arunc buchetul de mireasă.

Nunta a fost una în care au existat și momente speciale, cu prelejul cărora invitaților li s-a adus aminte de obiceiurile vechi ale strămoșilor noștri.

Am avut momente precum dansuri populare ale Ansamblului Ghiocelul, foarte cunoscut și apreciat în Banat, moment „artistic” organizat de prietenii noștri care au pregătit „artificii” și pânze cu noi doi desenate pe care le-au expus în piața Libertății din Timișoara. De asemenea nu am avut celebra „turtă”, nu am încercat să ne călcăm pe picior, nu (cred) că s-a aruncat cu grâu asupra noastră. Domnișoarele și cavalerii de onoare au fost prietenii noștrii cei mai buni și surorile noastre care au avut totală libertate de a-și alege singuri vestimentația, doar cu condiția de a fi cu motive tradițional românești. Fie vorba între noi, au fost cele mai relaxate domnișoare de onoare din lume, pentru că nu le-am obligat să poarte niște rochii total aiurea care să nu le avantajeze deloc. Nu am avut ciorbă de potroace. Însă am dus la Biserica, la o săptămână după nuntă, lumânările ținute de nași în timpul slujbei. Un ultim lucru pe care l-aș menționa ar fi că meniul a fost tradițional bănățean, cu specifica „zupă” din găini din gospodăria bunicii lui Mihai și tăiței făcuți de casă.

După o supă bună, invitații au servit prăjituri și o felie din tortul deosebit care nu lipsește de la nicio nuntă. Off, că aici deja nu cred că am cuvinte de laudă suficiente pentru a exprimă satisfacția pe care am avut-o, atât noi cât și invitații despre produsele pe care cu mare, mare drag și implicare Elena ni le-a pregătit. Departe de orice servicii de cofetărie și patiserie pe care le puteam găși la noi în oraș, Elena ne-a pregătit și a livrat din Lugoj, orașul natal al soțului meu, prăjituri ridicate la rangul de artă. Tortul a fost împodobit cu elemente simbolice, menite să transmită semnificații profunde și emoționante nouă, celor care în acea zi ne uneam destinele.

O petrecere frumoasă nu este nimic fără muzică bună. Roxana Bodi și formația au încantat invitații toată noaptea. Au fost extrem de deschiși, cu un real interes că eu și soțul meu să ne simțim bine și în centrul atenției, au ajustat programul muzical pentru toate vârstele și pentru toți invitații prezenți (veniți din toate părțile țării și din afară țării). Am păstrat o frumoasă relație de prietenie și cu Roxana, pe care cu mare drag o recomand tuturor celor care își doresc un eveniment în care muzica, completează frumos starea bună a mirilor și a invitaților.

 

 

 

 

Casă de piatră cu sănătate și fericire!

Furnizori/Colaboratori în realizarea acestui eveniment:

Fotograf/Videograf: Adrian Diaconu – Spoke Pictures
Locația petrecerii: Casa Armatei Timișoara
Biserica: Biserica „Nașterii Maicii Domnului”, Parohia Iosefin – fosta Catedrală Episcopală a Timișoarei, acompanialți de Corala Contrast din Timișoara
Vestimentația tradițională: Raluca Jurca
Verighetele:  Zehava Jewelry
Aranjamentele florale și buchetul miresei: Cristina Borza
Muzica:  Roxana Bodi și formația
Tortul și prăjiturile:  Elena – Camara Bunicii Chic
Invitațiile:  Mirii împreună cu un bun prieten, Daniel Robu


Also published on Medium.