Frunză verde, măr domnesc< Asta-i neamul muntenesc Înrudit cu cel grecesc, Prin iubire, armonie Și în spirit, cu mândrie.

Era în luna lui Brumărel când Laura și Constantin, prin sfințirea legământului de iubire, uneau două culturi atât de bogate în istorie și tradiție.

La început de primăvară, comunitatea elenă a orașului Brăila sărbătorește în fiecare an Ziua Greciei prin dansuri tradiționale, gastronomie specifică și alte manifestări reprezentative. Dragostea pentru ceea ce reprezintă această țară i-a purtat Laurei pașii către Muzeul Brăilei unde are loc evenimentul. Aici avea să ia decizia ce a condus-o spre povestea lor cu parfum mediteranean și experiențe ce înalță spiritul.

Povestea noastră începe cu o dragoste comună: Grecia. Iubeam această țară, o iubesc și acum, cu tot ce înseamnă ea: civilizație, cultură, spirit, veselie, mare. Putem spune că Brăila este un oraș grecesc, prin comunitatea importantă care trăiește aici de câteva sute de ani, contribuind din plin la prosperitatea socioculturală a orașului. Din dragoste pentru elenism, am fost într-o zi de 21 martie 2015 la Muzeul Brăilei pentru a urmări festivitatea organizată de Comunitatea Elenă din oraș, cu ocazia Zilei Greciei. După discursurile aferente, a început și programul de dansuri tradiționale. Fiind așezată în ultimul rând al sălii, nu prea vedeam bine ce se întâmpla în fața spectatorilor, dar auzeam lumea strigând: ”Bravo, Costas!” fără să pot vedea măcar persoana cu acest nume, dar auzind că este instructorul ansamblului.

Mi-a plăcut enorm ce am reușit să văd, mi-au plăcut muzica, veselia și mi-am dorit să învăț și eu să dansez așa. Cum în ansamblu am descoperit un prieten de al meu, m-am dus la el și i-am cerut să mă recomande și pe mine instructorului la care să mă înscriu pentru cursul de începători. Prietenul meu m-a amânat vreo două luni, încercându-mi răbdarea și hotărârea și, într-un final, într-o zi de 16 mai, am ajuns și eu la Comunitatea Elenă, foarte entuziasmată de ce urmează să fac. Socoteala de acasă nu prea s-a potrivit cu cea din târg: dansuri complicate, pași noi, alt ritm față de muzica românească și senzația că am deja două picioare stângi… la toate acestea se adăuga și timiditatea lui Costas (acum reușisem și eu să-l cunosc), puținătatea vorbelor pe care ni le adresa de acolo, din fața cursanților. Ce să spun: încă din prima oră ajunsesem la concluzia că Laura + dansuri grecești = niciodată LOVE, așa că-i mai bine să-mi văd de treabă și să nu-i mai încurc și pe alții. Din fericire, o colegă de curs, Nicoleta, a insistat să mai venim, măcar pentru a ieși puțin din rutina zilnică. Drept pentru care mi-am mai dat o șansă și am revenit.

Am început să repet acasă de una singură… și încet, încet, parcă totul se limpezea în mintea mea și mișcările se coordonau mai bine. În acest timp, ne făcusem grupul nostru, ieșeam împreună după repetiții la câte un suc, când, ca din întâmplare, Costas se așeza mereu lângă mine. A fost o vară frumoasă în care am cunoscut oameni noi și în care, încet, încet, Costas și cu mine ne-am apropiat, astfel că sfârșitul anului ne-a găsit deja împreună, ca și cuplu. Am împărtășit experiențe, emoții, planuri, toate legate de dragostea noastră pentru Grecia și tradiția elenă. Cu străbunici veniți din insula Andros, din Marea Egee, Costas mi-a descoperit frumusețea și profunzimea dansurilor tradiționale elene, vorbindu-mi despre simboluri, semnificații, coregrafii, costume, totul devenind o poveste frumoasă despre țara sufletelor noastre.

Nunta a fost un rezultat firesc al trăirilor noastre: nuntă greco-românească, la care am purtat costume tradiționale la cununia religioasă.

În ziua de 16 octombrie, Laura și Constantin pășeau în Biserica Greacă ”Buna Vestire” pentru săvârșirea tainei cununiei religioase, unde slujba a fost oficiată atât în limba română, cât și în limba greacă. Mirii și invitații au îmbrăcat costume populare și au fost respectate obiceiuri ce au reprezentat cele două culturi.

Așa că nunta a fost un rezultat firesc al trăirilor noastre: nuntă greco-românească, la care am purtat costume tradiționale la cununia religioasă. Trebuie să mulțumesc și celor care au aderat la această idee, nași, domnișoara și cavalerul de onoare, familiile noastre care au purtat costume românești și grecești, chiar și restaurantului care s-a îngrijit să aducă elemente grecești în decor. La cununia religioasă am purtat două rânduri de cununii, cele românești, cunoscute de toți, și cele grecești, făcute din mărgeluțe de cristal împletite cu fir de argint, unite printr-o panglică lungă de mătase, simbolizând unirea indisolubilă dintre miri. Slujba cununiei s-a făcut atât în limba română, cât și în greacă.

Petrecerea nunții a avut loc Restaurant ”Privighetoarea” Brăila cu muzică, dans și veselie în spirit românesc și grecesc.

Muzica de la nuntă a fost și grecească și altfel, astfel încât nuntașii nu prea au avut când să stea pe scaune. S-a dansat fără contenire, iar palmele s-au învinețit de atâtea aplauze. Bineînțeles că furatul miresii s-a lăsat cu negocieri pe sticle de ouzo și cântat grecește. Din fericire, nuntașii au rezistat eroic la momentul artistic al soțiorului meu și nu au dat bir cu fugiții.

Tortul a fost tot cu motive grecești, iar un moment special a fost oferit de colegii noștri de la Ansamblul Pandora, alături de care am dansat cu bucurie.

Sesiunea fotografică dinaintea nunții a avut loc în Munții Măcinului.

Constantin a îmbrăcat costumul popular grecesc în amintirea ”giagiakăi” (bunicuței), care i-a fost mentor în călătoria spre originile sale, iar acum reușeste să manifeste ritmul spiritului elen în cadrul școlii de dans pe care a înființat-o. Constantin a purtat pantofi specifici eleni, numiți ”Tsarouchia”, confecționați de un meșter artizan din Ioannina, Grecia. Laura i-a susținut decizia, reușind să îmbogățească tabloul nunții cu elemente tradiționale românești, iar povestea lor de iubire continuă în armonii interculturale. Primăria Orașului Însurăței și Primăria Unirea i-au sprijinit cu costumele populare românești din ansamblurile proprii pentru restul nuntașilor.

Viața de familie se desfășoară în cel mai frumos mod, cu împletirea tradițiilor românești și elene, cu gastronomie specifică ambelor țări, cu veselia specifică și, mai ales, cu mult dans acasă, Costas continuându-și misiunea de instructor de dans, de data aceasta la Ansamblul ”Pandora”, pe care l-a înființat.

Primii ani de viață ai lui Costas au fost marcați de prezența luminoasă a bunicuței lui grecoaice, Elefteria Nicolaidis Haraga, cea care l-a învățat primele cuvinte grecești și i-a insuflat mândria de a fi descendentul unor strămoși neînfricați din bătrâna Elladă. Marea dorință a ”giagiakăi” (bunicuței) a fost să-l vadă mire, purtând costumul tradițional, dar Doamne Doamne a avut alte planuri cu ea și a chemat-o la El acum câțiva ani. În memoria ei, Costas mi-a propus să se îmbrace așa în ziua nunții. Propunerea a făcut-o cam cu jumătate de gură, temându-se de refuzul meu. Nu a știut, dragul de el, cu cine se pune. Nu numai că am fost de acord, dar am vrut și eu să fiu îmbrăcată tradițional. Fratele meu, când a auzit, a mobilizat familia, prietenii, și iată ce a ieșit… două familii minunate, fericite, fiecare purtând costum tradițional și o imensă bucurie în suflet. Le mulțumesc tuturor!

Vă dorim ani fericiți împreună!

Facebook By Weblizar Powered By Weblizar

Furnizori/Colaboratori în realizarea acestui eveniment:

Locație petrecere: Restaurant Privighetoarea Brăila
Fotograf: Cornel Crătineanu
Cameraman:Renghea Mihai Cătălin
Vestimentația: Costumul tradițional al miresei – Magazin de Artizanat La Români, Costumul tradițional al mirelui – Lykeio Ellinidon, Grecia, colecția Comunității Elene Prahova, pantofii lui Constantin – ”Tsarouchia”, confecționați de un meșter artizan din Ioannina, Grecia, Năframa miresei – Atelier Demetria
Primăria Orașului Însurăței și Primăria Unirea i-au sprijinit cu costumele populare românești din ansamblurile proprii pentru restul nuntașilor.

Coafura: Zenovia
Machiajul: Salon Artemis
Aranjamentele florale și decorațiuni: Florăria Nice Brăila
Muzica: DJ Postelnicu Cezar Virgil