Într-un ceas de înserare,
Într-o zi de iarnă grea,
Vă trimitem o urare
Să v-aducă liniştea!
Vă dorim s-aveţi de toate,
Să trăiţi nedespărţiţi,
S-aveţi multă sănătate,
Să fiţi veşnic fericiţi!
De necaz să n-aveţi parte,
De bine să vă bucuraţi.
Pacea să vă fie parte,
Pe Dumnezeu să-l urmaţi!
Îngerii să vă vegheze
Viaţa pe care o trăiţi,
Mintea să v-o lumineze
Întru Mulţi Ani Fericiţi!
Urare de Dumitru Delcă

Adrian provine din satul Ghighișeni, Bihor și a ajuns în Timișoara în căutarea împlinirii visului său de a deveni bucătar. Tânăr și ambițios, poate uneori prea tânăr și prea ambițios pentru piața muncii în materie de restaurante din România, lucra mult peste program pentru a își rotunji veniturile și pentru a acumula cât mai multă experiență. De aici se poate deduce simplu faptul că timpul lui pentru viața socială era limitat.
Silvia provine dintr­un sat oltenesc, numit Galicea. Dacă este ceva ce i­-a plăcut tot timpul să facă, acel lucru este învățatul. După ce ­a terminat liceul, a decis să studieze la Facultatea de Psihologie din Timișoara. Acolo, fiind membru al asociației studenților (ASPST), studentă în anul 3 cu licența „pe cap” și studentă la cursurile DPPD pentru a deveni profesor, nu avea neapărat mult timp pentru alte activități sociale, mai ales cu oameni care nu aparțineau în niciun fel domeniului ei de interes.

Primul lucru ce l­-au avut în comun Adrian și Silvia este faptul că în noaptea de 12 Decembrie 2013 niciunul nu trebuia să fie în clubul în care s­-au cunoscut. Amândoi aveau alte  planuri inițiale. Al doilea lucru în comun era faptul că niciunul nu avea timpul sau energia necesară unei relații, lăsând acest plan al vieții la voia întâmplării. Însă relația lor a venit în mod natural, lipsită de limite pentru fiecare dintre ei, plină de libertate și relaxantă. Așa este și azi, pentru că obiectivul lor constant este ca relația lor să fie mereu o oază de relaxare, împlinire și pace sufletească. Noi nu am făcut nimic să fim împreună, așa a voit timpul. Chiar dacă Adrian a plecat în străinătate la 9 luni de când a început relația, și chiar dacă Silvia a rămas în România încă 2 ani pentru a își face masterul, relația noastră a continuat și la fel de natural am trecut peste toate, ca în seara când ne­-am cunoscut.

Acum nu mai locuim în România, dar sperăm să ne întoarcem cât mai curând posibil. Dar de aici de unde suntem, încercăm să onorăm România și tot ce ne­-a învățat ea, încercăm să demonstrăm prin noi înșine că România e ca o fată săracă: plină de minunății și frumusețe, dar neîngrijită. Aici, simțim și trăim românește, împărtășind din cultura noastră tuturor celorlalți de fiecare dată când putem. Iubirea de frumusețile României a fost un motiv pentru tematica nunții noastre.
Tema nunții a fost „Nuntă-­n sat”, pentru că amândoi suntem de la sat. Și am voit să fie ceva special atât pentru noi, cât și pentru invitații noștri. Ne-­am dat seama că nunțile în România au devenit atât de banale, mai ales cele făcute cu „oameni de nuntă”, încât oamenii uită să se bucure. Și a trebuit să respectăm investiția părinților noștri, din simplu fapt că ne respectăm părinții.

Așa am decis să fie altfel, să fie autentică, naturală și să readucă viață satului românesc.
Am avut 2 mari simboluri ale nunții: tradițiile, de unde costumele, modele de pe batiste, preșurile cu care am împodobit terasa sălii de la Bihor, etc. și tricolorul pentru care am folosit multă panglică tricoloră cu care am legat sticlele de pălincă, am împodobit mașininile nuntașilor, am legat coroana de brad de la poartă. Chiar și pentru ornamente au fost în culorile acestea.

Nunta principală a fost la Bihor, satul mirelui. Acolo am făcut atât cununia civilă cât și cea religioasă. Pentru că amândoi suntem tradiționaliști în gândire și ne place să respectăm anumite roluri arhaice. Cununia civilă a fost la Rieni, comuna de care aparține satul lui Adrian. Iar cununia religioasă a avut loc într­-un sat vecin, Cucuceni, care deține o minunăție de biserică din lemn construită în anul 1743. Pe lângă frumusețea locului, acolo am găsit și un adevărat preot, un real duhovnic, lucru ce a contat enorm pentru noi.

Pentru că eram în aceeași curte, nu am putut să facem tradițiile în totalitatea lor, mai ales pentru că ce s-a mai păstrat din tradiții la Bihor în zona lui Adrian sunt făcute la curtea  mirelui și miresei, separat. Dar totuși am jucat puțin „scoaterea din casă a miresei”, profitând de structura tipică a caselor din Bihor cu 2 intrări. De asemenea am jucat în jurul găleții la intrarea în restaurant.

La Vâlcea, am început cu „făcutul cortului” ­ vinerea seara. Am făcut „scara pisicii” (ghirlande) și flori din hârtie creponată pentru cort și bradul din poartă. În Bihor se fac 2 țovuri și un steag de nuntă, dar se fac în afara curții. În Oltenia se face brad, în curte, care se împodobește cu flori din hârtie și la baza căruia se pun mere și covrigi, urmând ca în ziua nunții mireasa și un flăcău să prindă floarea la brad.

Apoi am mers „La udat”, tradiție în care mireasa cu un alt tânăr neînsurat merge 3 fântâni spre răsărit, scoțând apă din fiecare, și făcând deasupra capului semnul Sfintei Cruci cu un buchet de busuioc înmuiat în vadra de apă. Băiatul cu bradul e cu ei mereu, și la fiecare oprire se joacă hora. Asta se face pentru a binecuvânta noua casă și pentru a atrage binele în noua familie.

Apoi a urmat „bărbieritul ginerelui”, care în general se face cu diferite elemente, ca de exemplu brișcă, topor, seceră, coasă…chiar și cu drujba uneori. Se spune că dacă mirele se sperie, nu va putea să își apere noua familie. Adrian a fost bărbierit numai cu baioneta și cu toporul, s­-ar putea spune că „a scăpat ușor…”
Am mai făcut partea cu prinsul năframei, căci pe zi am fost în port popular și nu mi se putea prinde voalul, și prinsul florilor la mire, nași și socrii.

La ambele evenimente am păstrat porturile populare până la dansul mirilor, moment în care am intrat în costum de mire și rochie de mireasă. Am ales să facem așa pentru că oricum nu am găsit săli rustice, și fiind nunți medii, ambele cu „oameni de nuntă”, nu puteam să le cerem invitațiilor o anumită vestimentație.

Silvia și Adrian au ales să facă nuntă tradițională datorită pasiunii pentru România, pentru ceea ce ar putea să fie România, dacă ar avea curajul să creadă în ea. Și dorința de a face ceva diferit. Noi am decis prima dată tema nunții „Nuntă­-n sat” și abia apoi ne­-a venit idea de a o face în porturi populare. Nu știam că ideea e atât de apreciată, mai ales că la început am fost priviți cu scepticism de părinți și apropriați, deși ulterior toată lumea s-­a bucurat.
Am voit ca prin nunta noastră să readucem satului frumusețea lui, să facem românul de rând, obosit de viața sa, să realizeze ce comoară deține.

Puteți urmări videoclipul evenimentului:

Vă urăm ani binecuvântați!

Furnizori/Colaboratori în realizarea acestui eveniment:

Locația cununiei civile: comuna Rieni, Bihor
Locația cununiei religioase: Biserica de lemn din cătunul Cucuceni, din marginea satului Ghighișeni
Locația nunții: sat Ghighișeni, Bihor
Locația petrecerii din Bihor: Sala Premier Gala
Locația petrecerii din Vâlcea: Motel Restaurant Tony din Tătărani, Vâlcea
Locație ședință foto: Muzeul Astra din Sibiu
Fotograf: Silviu Popovici
Videograf: Cosmin Negruț
Costumul popular al mirelui: costum popular din zona Bihorului realizat de către Claudia Huseraș
Opincii mirelui: realizate de către Părinții lui Mircea din satul Peștiș
Costumul popular al miresei: costum din zona Olteniei, moștenit de la bunica acesteia, vechi de peste 50 de ani.
Verighetele: verighete simple cu semnul Sfintei cruci pe ele, realizate de către Bijuteria Quartz
Coafura: realizată de către Lili Bene, vecina miresei ce a salvat-o în ultimul moment. Programarea la un salon de coafura a fost anulată cu 3 zile înainte. Nu numai că mi­-a salvat ziua nunții, dar mi­-a și dat o stare de bună­dispoziție dimineața.
Machiajul: Claudia Pașca și Mihaela Dinca
Manichiura: Anca Magda
Aranjamentele florale: realizate din hârtie de către Little Joy by DianaDiana și echipa ei au făcut ornamentele pentru mese și pentru masa mirilor (am avut litere din hârtie cu tema nunții „Nuntă-­n sat”), lumânările nașilor, florile de nași, brățări pentru nașe, floarea de mire și coronița pentru mireasă.
Buchetul miresei: a fost făcut de către una din nașe
Muzica: Trupa Armonik, Trupa Imperial Band
Tortul și prăjiturile: realizate de către soacra miresei, Doina BorodFolosește rețete vechi și ingrediente de casă, așa că ceea ce iese e superb. Uneori o puteți găsi în piața din Ștei cu plăcinte și ceea ce în Bihor se numesc „coșulețe”.
Invitațiile: Amiprint


Also published on Medium.