“Mă gândeam eu că-s frumoasă!
Dar cum nu! Şi mama-mi coasă
Şorţ cu flori, minune mare –
Nu-s eu fată ca oricare:
Mama poate fi făloasă
Că mă are.

“La oglinda” – George Cosbuc

 

Pentru a pătrunde în universul idilic al tradiției românești în ceea ce privește portul popular, avem nevoie să ne familiarizăm cu limbajul din care se croiește atmosfera țărănească. Putem vorbi multe despre fotă, vâlnic, catrință, opreg, ciubreag și multe alte denumiri în funcție de obiectul de vestimentație și zona țării în care este folosit, dar dacă nu știm ce articol de îmbracăminte desemnează aceste cuvinte, nu ne putem imagina cum arată efectiv vestimentația țăranului autohton.

nunta-traditionala-ro-ionela-marcel-sacel-maramures-10

Azi o să analizăm elementele principale din portul femeiesc, urmând ca în viitor să ne aplecăm și asupra portului bărbătesc, precum și asupra unor aspecte de finețe ale portului cum sunt podoabele, acoperirea capului, cingătorile și chiar încălțămintea.

 

Cămașa

 

Dupa cum am menționat într-un articol anterior (Pe un picior de plai, pe o gură de rai…) cămașa este piesa de baza a costumului popular românesc pe cuprinsul întregii țări. Cămașa se confecționa din bucăți dreptunghiulare și trapezoidale de pânză țesută din cânepă, din in și, mai târziu, din bumbac. În vechime, cămașa era lungă, cu ”poale”, ulterior poalele s-au detașat, cămașa devenind scurtă și purtând diverse denumiri: ie, ciupag, spăcel.

nunta-traditionala-ro-ionela-marcel-sacel-maramures-2

Poalele se prind la brâu, încrețite pe un brăcinar. Ca modele speciale de poale, menționăm poalele foarte largi din Oltenia purtate de femeile înstărite sau poalele cu trena (”șlep”) din Banat, purtate de mirese.

Nunta-Traditionala-ro-Ileana-Eugen-Florea-Topoloveni-Arges-27

Ia este alcătuită din trei părți: stanii (fața și spatele), mâneci și clini. Mânecile erau croite în vechime dintr-o singură foaie (tradiție păstrată în Moldova), însă ulterior, din dorința de a conferi libertate de miscare și amplitudine, mâneca a fost lărgită prin adăugarea unei jumătăți de foi, bucată numită altoae, altiță, lărgământă, băgătură. Aceasta foaie se adaugă până la gât sau până la umar, nu doar până la subraț, și este prilejul unor cusături de ornament suplimentare prin cusătura de îmbinare. Mâneca se termina fie printr-o încrețitura, fie printr-o bentiță, fie rămânea largă.

Nunta-Traditionala-ro-Ileana-Eugen-Florea-Topoloveni-Arges-33

În jurul gâtului, initial nu a existat guler, deschizătura fiind rotunda, tivită (cămașa dreaptă) sau încrețită pe o ață (”bezerău” în Moldova). Ulterior a apărut și gulerul, constând într-o bentiță.

Cămașa de Maramureș reprezintă un exemplu atipic prin decolteul său pătrat și prin croiala sa din trei foi dintre care cea din centru este încrețită (un amestec între cămașa dreaptă și cămașa încrețită)

În ceea ce privește ornamentația, decorurile sunt dispuse în linie dreaptă, ”râuri” sau șiruri pe mânecă și pe piept, în rânduri pe altiță, în zonele vizibile ale cămășii. Această dispunere lineară a motivelor se bazează pe succesiunea ordonată a figurilor.

Nunta-Traditionala-ro-ie-traditionala-01

Cămașa dreaptă (arhaică) are un stil mai sobru, ornamentele fiind dispuse, în linii înguste, de-a lungul cusăturilor, în jurul decolteului, la îmbinarea mânecii la umăr, la tivul de jos al mânecii și al poalelor. Un alt mod de ornamentare e prin țesutul la război când sunt incluse motive izolate, aranjate simetric (pe piept, pe mâneci).

Cămașa creața prezintă o ornamentație mult mai complicată și mai diversă. Altița, care inițial a fost utilizată pentru lărgirea mânecii, fiind plasată în general pe umăr, și-a pierdut de-a lungul timpului rolul structural și a devenit în principal un prilej de ornamentație, ornamentația făcându-se dupa anumite reguli. Frecvent, altița este ornamentată prin rânduri orizontale (de le 3 până la 9), delimitate prin cusături speciale. Motivele de pe mânecă, fiind considerate sacre, nu se mai repetă în altă parte asa cum se întâmpla la cele de pe mâneci, fața sau spatele cămășii. Sub altiță se găsește ”încrețul”, având rolul de a încreți acea porțiune a mânecii. Altița devenind un element decorativ, nu structural, încrețul își pierde, de asemenea funcționalitate și devine un element decorativ constand într-un chenar care brăzdează orizontal mâneca, fiind utilizate diverse tehnici de cusătură pentru a încreți și ornamenta acea porțiune. ”Râurile pe mânecă” sunt șirurile decorative, verticale, mai rar, oblice care pornesc de la încreț, până la tivul mânecii. Pe pieptul cămășii, ornamentația curge vertical de lângă deschizătura cămășii în unul sau două rânduri.

Nunta-traditionala-ro-bucuresti-sucevita-orhei-Cristina-Cornel-73

Motivele preiau imagini cu valoare de simbol sau obiecte din viața de zi cu zi, din natura, fiind puternic stilizate, reduse la figuri geometrice. Coloritul de baza este roșu si negru, cromatica diferind de la o regiune la alta. Materia prima pentru ornamentație a fost inițial firul produs în gospodărie – lâna, cânepa, inul, firul de bornagic,în colorit natural și, mai târziu, vopsit casnic. Odata cu industrializarea au pătruns lânița (lână mai moale) și arniciul (bumbac dezlânat). În unele regiuni se folosesc și fire metale aurii și argintii, paete și mărgele colorate.

 

Catrința, opregul, fota vâlnicul

 

Aceste articole sunt pentru partea de la brâu în jos a trupului. Din cauza condițiilor de climă, poalele au fost acoperite de alte veșminte din lână, mai rar, cânepă. Ele sunt fâșii dreptunghiulare, țesute în război, fără tăieturi, în formatul lor arhaic.

Atunci când fâșiile se înfășoară în jurul corpului poartă denumirile: pregitoare, împrejurătoare, ocolitoare, catrință, fota, prostire; când sunt alcătuite din două ”tăblii” (două foi așezate în față și în spate): zadie, opreg, zapreg, pestelcă, păstură, perpetă, fâstic, demineață, lat, targă, scutec, merindaic, țol, zavelcă,boscea, otă, pânzătură; când sunt piese încrețite: zavelcă, vâlnic, peșteman, crețană, opreg creț, zavelcă creață; iar când sunt de tipul fustă se numesc: sucnă, fustă, sumnă, androc, spicniță, vigan, foaie, rochie (denumirile putând fi interschimbabile în funcție de regiune). Din multitudinea acestor piese, patru se individualizează:

Nunta-Traditionala-ro-Vesminte-Traditionale-602_Photography_01

Foto 602.ro

 

Catrința e cea mai simplă și cea mai des întâlnită (Transilvania, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Banat) și cu tendință de răspândire. Catrința e o bucată dreptunghiulara de lână, decorată cu linii orizontale sau verticale (vrâste/vergi), prinsă în talie, întinsă, o bucată în față și una în spate, lăsând să se vadă poalele albe ale cămășii. Cel mai des, ea are în partea de jos una sau trei borduri de motive mai dezvoltate. Uneori, bordura nu exista și pur și simplu se alternează dungile de culori variind uneori și dimensiunile dungilor.

Nunta-Traditionala-ro-obregul-Banatean

Opregul bănățean e o formă modificată de catrință, constând într-un petec din față scurt și ciucuri mai lungi, colorați diferit. El se poartă în Banat și la marginea Țării Hațegului. Țesătura este foarte fină, din fir subțire de lână alternând cu fire aurii și argintii.

Nunta-Traditionala-ro-fota-traditionala-01

Fota, o piesă arhaică, este, de asemenea, o piesă foarte simplă, o foaie lungă de un metru jumatate care se înfășoară în jurul corpului și lungă, cu capetele suprapuse în față. Cele mai vechi exemplare au fost negre sau de culoarea naturală a lânii, prima ornamentație fiind cusătura cu lână roșie de la capete. Ulterior au fost adăugate ornamente constând în vergi verticale la capete și pe linia șoldurilor. Apoi s-au mai adăugat vergi, incluzându-se chiar dungi de mici motive. Spatele fotei astfel cum e îmbracată (mijlocul foii) rămâne fără ornamente, negru). Pe măsura îmbogățirii ornamentației, zona liberă din spate a devenit din ce in ce mai redusă, capetele simetric ornamentate câștigând spațiu.

Vâlnicul este o fotă încrețită, fiind purtat în Oltenia. Este constituit dintr-o bucată dreptunghiulară țesută din lână, de dimensiuni mai mari decât fota (aprox. patru  metri lungime) care se încrețește la brâu, cazând până mai jos de genunchi. Vâlnicul este și parte a costumului de ceremonie (nunți, înmormântări, alte ocazii). Decorarea vâlnicului este ”vărgătura” – dungi verticale albastre, negre, albe, verzi pe un fundal roșu, dungi alcătuite din motive marunte, dispuse veritcal. Pe dungile mai late se pot regasi o mare diversitate de motive (inclusiv flori, frunze, semne solare).

 

Se pot discuta multe aspecte despre croială, ornamentație, cromatică, însă spațiul este limitat, așa că vom discuta mai multe despre aceste subiecte când vom analiza specificul fiecărei zone a țării, în următoarele articole.

 
Facebook Widget

 

Mențiuni: Pozele au fost preluate de pe site-uri de specialitate:

http://traditiitextile.ro/

http://www.iiana.ro/

http://iaromaneasca.com/

și din articolele noastre precedente, precum:

Ionela și Marcel – Nuntă tradițională din Săcel, Maramureș

Ileana și Eugen – Nuntă tradițională din Topoloveni, Argeș